Si sa merg mai departe?

"Sunt un prizonier al sperantelor. Toata viata am crezut in ceva mai bun, ceva mai mult care sa ma propulseze in varful starii de implinire totala. Acea stare care te umple de toate lucrurile care te fac sa straluceste si pe dinauntru si pe dinafara.
Am vazut-o pe ea o data. Avea o lumina in ochi, o lumina care m-a izbit, o lumina care m-a uimit intr-un mod tragic. Stiam ca este implinita, stiam ca are tot ce ii trebuie, dar imediat mi-am pus o intrebare. Oare cat o sa troneze lumina angelica pe chipul ei? Oare cat va reusi ea sa traiasca fericita?
Am fost bucuros numai vazand-o. Mi-a impus si mie, in acel strop de secunda in care am privit-o, o stare minunata. Dar m-am temut pentru ea. M-am temut ca la un moment dat o va pierde si toata fiinta ei se va destrama.
Cred ca in acel moment am iubit-o pe ea.
Si cred ca inca o mai iubesc."

C.