miercuri, 3 iulie 2013

Alb, Verde şi un pic de Roşu (II)

angel boy 1elf boydragon boy
       Inima imi bătea nebuneşte şi nu ştiu daca era din cauza zâmbetului său, sau pentru că puteam muri daca el nu ţintea mărul. Am rămas încremenită exact aşa cum mă pusese el să stau, cu totul că creierul meu îi striga cât de tare putea corpului să plece de acolo. Nici nu realizasem că aveam ochii închişi. Mi i-am deschis numai ca să văd cum tipul cu părul verde îşi lansase săgeata care venea cu o forţă incredibilă spre mine. Am strâns din ochi şi în clipa urmatoare mă aflam ghemuită la pământ. Am stat aşa (nu ştiu cât timp) până când o voce îngrijorată, pe care o mai auzisem doar o data, mi-a spus:
      -Eşti bine?
      Parcă ceva mă împiedica să deschid ochii.
      -Gata,gata...Nu am vrut să te sperii aşa.
      Vorbele lui chiar mă linişteau.Mi-am relaxat corpul încordat şi mi-am dat seama că mă ţinea în braţe. Era aşa de cald şi bine. Ce? Ce? Ce? În braţele lui? M-am tras repede din plăcuta strânsoare, mi-am deschis ochii şi primul lucru pe care l-am văzut era un tricou de un verde pal cu o pată de verde închis în mijloc. Atunci am simţit cum o picătura caldă mi se scurgea pe faţă. Plângeam.
      -Mă bucur că te simţi mai bine, a spus zâmbind.
      Mi-am ridicat capul şi am văzut un pandantiv asemănător cu al tipului de care mă izbisem, numai că, în loc de aripi erau doua urechi de spiriduş sau ceva asemănător.
      Probabil, dându-şi seama că mă holbam la pandantivul lui, l-a băgat sub tricou. Asta m-a făcut să îmi ridic capul mai mult, până am ajuns la faţa sa. Părea dură, dar întelegătoare (dar era frumos).
      -Hey! s-a auzit o voce din depărtare. E timpul să plecăm.
      Arcaşul s-a ridicat şi s-a întors spre persoana care îl strigase (un băiat roşcat care nu părea foarte înalt), apoi s-a întors spre mine şi mi-a spus:
      -Ne mai vedem! apoi a luat-o la fugă spre băiatul roşcat.
      Eram încă şocată şi nu ştiam ce să fac. Am vrut să mă ridic şi să mă aşez pe o bancă ca să mă liniştesc, dar corpul nu mă asculta aşa că am rămas acolo o bucată de timp. Toţi care treceu pe lângă mine mă priveau suspicios; m-am gândit că machiajul îmi era sticat şi asta trebuia să fie cauza.
      Mulţimea adunată în jurul arcaşului s-a risipit aproape instantaneu cum acesta a plecat. Încep să cred că visez, că ziua de astăzi nu a avut loc niciodată.
      Într-un târziu, după ce am meditat adânc la cele ce am văzut şi mi-am recăpătat controlul asupra corpului, am plecat spre casă.
      Pe drumam văzut un tip care semăna cu roşcatul care l-a strigat pe arcaş. "Imposibil", mi-am spus. "Parcă plecau, sau nu din cauza aia l-a chemat?"
      Am decis că mintea îmi joacă feste de la atâta adrenalină şi tipi frumoşi.

N.

luni, 1 iulie 2013

The dummy wummy guide on how to be happy


"Concurs"

Mi-ar placea sa va citesc povestile si sa va vad desenele. Asa ca cine este interesat, ne poate trimite poeziile, povestile sau desenele (sau alt fel de lucrari create de voi). Acestea vor fi publicate pe blog http:/sascriem.blogspot.ro, cat si pe pagina noastra de facebook. Adresa la care ne puteti lasa mesajele voastre, intrebarile cat si creatiile este lume.de.culori@gmail.com. Va astept lucrarile my colors:) Sper ca ele sa ma inspire  
"Pe voi ce va inspira?" ~Nanami~