Bun venit.

Probabil ca nu o sa stii niciodata cand ti.ai atins cu adevarat limitele?
Te credeai puternic, dar ai renunat la multe din principiile tale pentru a obtine fericirea mult dorita.
Pacat ca te.ai pierdut intr.o spirala a autoiluzionarii ...
Pacat ca, desi ai simtit gustul hiperbolizant al ambroziei pe buze, era doar o iluzie...
O iluzie care provoca o stare atat de idilica, incat nu ai putut renunta...
Nu ai vrut sa dai drumul unui vis...
Dar traiai intr-unul...
Erai numai tu care vedeai lumea asta...
Atat de departata, dar atat de aproape de toata implinirea dorintelor tale...
Si te.ai lovit de dusul rece al realitatii.

Bun venit.

A.

Promisiuni

Stau intinsa in pat si ma rostogolesc in valuri de amintiri. Afara e vreme frumoasa, poate-i putin cam cald, dar ce sa-i faci, e vara. Vântul răcoros freamăta suspine printre frunzele copacilor, îndemnand la o ieseala in aer liber. Ma incordez si incerc sa ma ridic, dar cad neputincioasă la loc, de fiecare data. In cele din urmă renunţ si ma las purtată de vise dureroase ce ma suflă ca pe o pana între doua lumi. Vad frânturi de imagini, miros de parfum si imi amintesc de promisiunea pe care mi-ai facut-o. Spuneai ca odata cu vara vei veni si tu, un vis trecător, hot de iubire. Spuneai ca trebuie doar sa-ti rostesc numele si vei fi acolo, dar atunci de ce l-ai anulat? Spuneai ca o sa ma sprijini prin viata plina lacrimi amare si dispreţ, dar acum m-ai abandonat singura într-o casa pustie. Mi-ai promis refugiu si împlinire, dar in schimb imi oferi lipsuri mai mari decat la început. Ai dispărut ca ceaţa iar pe mine m-ai lăsat pe pământ. Mi-am promis un lucru in ziua aceea: voi uita de visele cu tine si voi paşi singura in eternitate. K.