Vezi adevarul?

Dorind sa pleci trebuie sa ramai. Totul este un haos si nu reusesti sa-ti dai seama unde este cu adevarat problema. Cine e de vina?
Ai putea oare sa observi totul din-afara? Sa pui stop si sa fi un spectator al propriului recital? Ai avea alta perspectiva. Dar oare ai avea si aceleasi pareri?
Viata ta ar fi viata altuia. Ai mai judeca tu lucrurile la fel? Sau te-ai judeca pe tine?
Pana la urma cine este vinovat?

C.

Si sa merg mai departe?

"Sunt un prizonier al sperantelor. Toata viata am crezut in ceva mai bun, ceva mai mult care sa ma propulseze in varful starii de implinire totala. Acea stare care te umple de toate lucrurile care te fac sa straluceste si pe dinauntru si pe dinafara.
Am vazut-o pe ea o data. Avea o lumina in ochi, o lumina care m-a izbit, o lumina care m-a uimit intr-un mod tragic. Stiam ca este implinita, stiam ca are tot ce ii trebuie, dar imediat mi-am pus o intrebare. Oare cat o sa troneze lumina angelica pe chipul ei? Oare cat va reusi ea sa traiasca fericita?
Am fost bucuros numai vazand-o. Mi-a impus si mie, in acel strop de secunda in care am privit-o, o stare minunata. Dar m-am temut pentru ea. M-am temut ca la un moment dat o va pierde si toata fiinta ei se va destrama.
Cred ca in acel moment am iubit-o pe ea.
Si cred ca inca o mai iubesc."

C.

On fire

Si inca imi mai furnica pielea.
Inca iti mai simt parfumul si inca mai iti vad privirea.
Ma innebunesti.

C.

Motivatie.

Sti care e, de fapt, problema dragule?
eu.
pentru ca incep sa ma intreb cine esti de fapt, ce vrei de fapt si cum ai de gand sa realizezi tot ce-ti propui.

C.

Crezi?

chip de zeita ,trup de femeie ,minte de copil.oare?crezi?sau te prefaci ca sa nu recunosti ca esti gol,plin de umbre,plin de vise pe care nu ai avut curajul sa le urmezi,plin de zambete sincere pe care le-ai ingitit ca sa fii mai macho...oare asta conteaza ?stiu ca poate nu simti  dar nu cred ca ai mai fii viu daca nu ai simti.ce te-ar mai putea tine in viata?spui ca vrei doar sa-mi auzi vocea ,ca nu-stiu-cine se razbuna pe tine prin faptul ca te-a facut sa te indragostesti de mine care sunt ...salbatica.dar tu ai luptat pentru ce ar fi putut fi?ai zis da cand altii au zis nu ?ai privit o stea sperand ca iubirea sincera poate aprinde una sau te-ai gandit cum sa faci coltul ala mai stramt ,sa ma prinzi,sa nu ma mai lasi sa plec?te-ai gandit la mine ?te-ai gandit la noi ca la un intreg format din 2 parti integi sau ca la o iluzie sfasiata care trebuie cusuta ,indiferent de durere?

Ralu.

eu si cu mine

M-am trezit intr-un loc unde nimic si nimeni nu era important. Unde doar eu, ma vedeam pe mine. Acest eu  cel nou a relizat ca nu mai conteaza. Ca degeaba incerci, degeaba te zbati, daca acel ceva, cineva,cumva nu vrea. Nu te vrea pe tine (adica pe mine), nu se afla acolo sau pur si simplu nu exista.
De fapt, acest nou eu pentru care nimic nu conteaza, a realizat ca ar fi fost mult mai bine sa nu existe. Cand nu exista acel ceva, nu exista nici chestia de dupa, dinainte sau de acum.
Asa poate ca restul ar fi contat. Dar acum nu mai conteaza. Si acest mine neimpacat inca cu nimeni si nimic nu vrea decat un singur lucru. Sa conteze din nou. Pentru ca eu cel nou nu este obisnuit cu ideea asta nedezvoltata de a nu face nimic. Acest mine este dezvoltat pentru lucrurile care conteaza si acest nou eu il impiedica. Pentru ca odata a luptat si el, dar a pierdut.
A pierdut ceva-ul care conta. Si a hotarat ca mai departe nu conteaza.
Dar acest mine continua sa se zbata si va lupta pentru si da, simte, stie, vede si considera ca asta conteaza.

Era un fir de iarba... care crestea, si crestea, si crestea.
*mine l-a vazut prima oara, intr-o iarna tarzie cum se ridica printre ultimele urme de zapada. asa s-a hotarat atunci mine ca trebuie sa conteze
*eu cel nou l-a vazut apoi, era toamna si se ofilea cu toate ca inca isi infigea radacinile in pamant sa mai reziste frigului. dar a ofilit, exact acolo cu radacinile infipte, pentru ca ceva a fost mai puternic. asa s-a hotarat atunci eu cel nou ca nu mai conteaza.

C.

ai nevoie de tine.

nu mai ai de unde sa sti
nici pe unde sa o iei
nici cum  sa pleci.

atarni aici, atarni cu mine
e doar un fir de ata
dar nu-ti face griji.

exact atunci cand nu trebuie
se rupe.
inca suntem bine.

eu nu vreau sa plec
si recunoaste, nici tu.
altfel... nu ai fi aici.

ha! ma intrebi unde?
unde suntem?
in mintea ta.

totul e aici
si de asta nu ti-ai dat seama
niciodata, desi ai fi putut.

ba da.
ai de unde sa sti
ai pe unde sa o iei
sti cum sa pleci.

totul e sa vrei

asa ca ce zici?
te-ai hotarat in sfarsit?

C.

heartless

"ti-ai uitat si cuvintele, si gandurile, si te-ai uitat si pe tine.
te-a uimit pur si simplu.
nu stiai de ce.
nu stiai cum.
s-a intamplat.
si a inceput sa-ti placa.
cum te priveste.
cum zambeste.
cum isi pune mana prin par.
cum merge ca o fata dar totusi ca un baiat.
cum nu ii pasa de restul.
cm nu avea niciodata stare.
cum dintr-o data parca era pe alta planeta.
cum e ea.
si atunci ai inceput sa-ti dai seama ca nici tie nu ar trebui sa-ti pese.
de ce zic altii.
de diferente.
de ce-ti zice capul."

asa ca mi-am ascultat inima.
si acum nu o mai am

C.

born wild.

spuneai ca vrei sa vezi muza, sa cunosti muza si sa iubesti muza.
ei bine, muza este a ta si tu ai abandonat-o.
poate ca inainte ii era mai bine intr-un bloc de cristal
toti o priveau,dar nu o atingea nimic.
cand a spart tot pentru tine, tu ai ranit-o.
acum nu stie unde e, cine e, ce vrea sau ce simte.

si ea te vroia, sa fi numai a ei.
te vedea mereu cum incercai sa strapungi zidul dintre voi
zambea in sinea ei
stia ca oricum numai tu puteai reusi sa-l farami
dar ai izbit-o
ai stricat tot si i-ai rupt sufletul in mii de bucati

cum ar mai fi sa iubeasca din nou
cand primul lucru pe care l-ai facut a fost sa pleci?
s-a nascut salbatica.

C.

un artist suprem...

poetul este un artist,
pictorul este un artist,
dar omul este un artist prin simplul lui mod de a fi,
prin felul in care vorbeste, se misca, gandeste ...tot;
doar ca el devine o inspiratie,
astfel de la statul de artist devine inspiratie;
poate ca de fapt toti suntem o mare inspiratie a unui mare artist.
un artist suprem, care ne ghideaza pana cand putem sa facem noi singuri restul
si atunci arta lui prinde viata.
si pentru ca prinde viata totul se schimba...

si noi oamenii ne putem schimba
doar ca trebuie ca artisul sa regandeasca opera.
de aia e mai greu
sa se schimbe un om
nu prea poti sa ai incredere in asta.
trebuie sa treaca mult timp ca sa te convingi ca cineva s-a schimbat cu adevarat...

C.