Si s-a facut noapte.

-Am sa iti povestesc ceva. Tu stai si asculta. Nu, nu vorbi. Doar inchide ochii si asculta-ma. Dupa poti sa imi spui orice.
-...

"Stateai langa mine. Nu stiu ce, cum, dar erai acolo. Asta era important. Stateai pe spate si te uitai la mine. Imi zambeai, in ce hal puteai sa zambesti. Si spun in ce hal pentru ca zambetul ala imi bantuie acum orice gand. Stiu ca m-am simtit ca un fulg; cu cat ma priveai mai mult asa si imi zambeai in modul ala absolut fantastic, cu atat pluteam mai mult, ma indepartam de toate si de toti pentru ca eram acolo, cu tine, inconjurati de iarba. Tot ce auzeam era sunetul inimii mele batand puternic la gandul ca erai al meu, ca eram a ta, ca eram doar noi. Cred ca tu ti-ai dat seama, pentru ca, atunci, ai dus usor mana spre obrazul meu si m-ai mangaiat. Am simtit mangaierea ta in tot corpul, in toata fiinta, dar mai ales in suflet. In suflet unde numai tu ai putut sa ajungi, numai tu mi-ai umplut sufletul de bucurie, de inocenta si mai ales de tine.
Ti-am zambit si eu in disperarea mea ca totul sa nu fie doar un vis frumos. Te priveam atat de distrasa de realiate. Realitatea mea erai tu.
Incepuse sa picure. Dar eu nu vroiam sa plec nicaieri. Nu vroiam ca nimic sa intrerupa bucatita aia de vis pe care il traiam alaturi de tine. Si nici tu nu vroiai. Nu mi-ai vorbit, dar toate gesturile tale, toate privirile tale imi spuneau tot.
Ne uitam unul la altul asteptand poate cel mai potrivit moment. Te-am luat in brate; eram infiorata de modul in care pielea ta o atingea pe a mea. Si tu mi-ai soptit sa inchid ochii. Si i-am inchis in momentul in care nici de privire nu mai aveam nevoie. Te simteam atat de aproape, erai atat de aproape incat ma imbatam cu prezenta ta.
Cu varful degetelor mi-ai atins usor buzele si eu te-am muscat in joaca. Si tu atunci m-ai sarutat. A fost unul dintre putinele momente din viata mea in care stiam cu adevarat ce vroiam. Vroiam sa stau acolo, la tine in brate, fara ca nimic sa nu mai conteze, fara ca nimeni si nimic sa nu ne impiedice sa fim fericiti. Pentru ca eram fericiti. Pentru ca tu erai eu si eu eram tu. Pentru ca noi inseamna mai mult decat orice.
Si am stat acolo. Fara sa ne pese de timp sau de cine trece sau ca ploua.
Si s-a facut noapte."
Te-am iubit si inca te mai iubesc.
Si nu o sa uit niciodata nimic.

-Nici nu trebuie sa uiti. Nici eu nu am uitat. Ti-am pus o floare in par. Mai ti minte? Sigur ca iti amintesti.
-...

Si m-a sarutat.
Stiam ca ma iubeste.

C.

Constiinte

"Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă... Poate că îmi scriu chiar mie."
("Le Petit Prince" de Antoine de Saint-Exupery)

Da, imi scriu mine. Te acuz si ma acuz pe mine.
Am o privire in ansamblu asupra tuturor.
Tu esti Eu, asa ca Mie mi se adreseaza Mine.
Un amalgam de constiinte... Cat de adevarat e?
De fapt, ii scriu unui alter-ego. Acel alter-ego care ma face capabila sa ma acuz singura de toate trairile lui. Un alter-ego care naste nesiguranta si care creste la sanul lui gelozia.
Ii scriu sa inceteze. Ii scriu sa ma lase in pace.
Ii scriu sa plece, sa dispara.

C. 

undeva departe.

"-Vreau sa fiu acolo! aratand spre cer.
 -Unde?
 -Chiar acolo. Oriunde.
 -Vorbesti despre cer?
 -Da! Ce ar fi mai minunat de atat?Acolo, undeva, sus, unde totul este nevazut si neatins. "

C.

Vezi adevarul?

Dorind sa pleci trebuie sa ramai. Totul este un haos si nu reusesti sa-ti dai seama unde este cu adevarat problema. Cine e de vina?
Ai putea oare sa observi totul din-afara? Sa pui stop si sa fi un spectator al propriului recital? Ai avea alta perspectiva. Dar oare ai avea si aceleasi pareri?
Viata ta ar fi viata altuia. Ai mai judeca tu lucrurile la fel? Sau te-ai judeca pe tine?
Pana la urma cine este vinovat?

C.

Si sa merg mai departe?

"Sunt un prizonier al sperantelor. Toata viata am crezut in ceva mai bun, ceva mai mult care sa ma propulseze in varful starii de implinire totala. Acea stare care te umple de toate lucrurile care te fac sa straluceste si pe dinauntru si pe dinafara.
Am vazut-o pe ea o data. Avea o lumina in ochi, o lumina care m-a izbit, o lumina care m-a uimit intr-un mod tragic. Stiam ca este implinita, stiam ca are tot ce ii trebuie, dar imediat mi-am pus o intrebare. Oare cat o sa troneze lumina angelica pe chipul ei? Oare cat va reusi ea sa traiasca fericita?
Am fost bucuros numai vazand-o. Mi-a impus si mie, in acel strop de secunda in care am privit-o, o stare minunata. Dar m-am temut pentru ea. M-am temut ca la un moment dat o va pierde si toata fiinta ei se va destrama.
Cred ca in acel moment am iubit-o pe ea.
Si cred ca inca o mai iubesc."

C.

On fire

Si inca imi mai furnica pielea.
Inca iti mai simt parfumul si inca mai iti vad privirea.
Ma innebunesti.

C.

Motivatie.

Sti care e, de fapt, problema dragule?
eu.
pentru ca incep sa ma intreb cine esti de fapt, ce vrei de fapt si cum ai de gand sa realizezi tot ce-ti propui.

C.

Crezi?

chip de zeita ,trup de femeie ,minte de copil.oare?crezi?sau te prefaci ca sa nu recunosti ca esti gol,plin de umbre,plin de vise pe care nu ai avut curajul sa le urmezi,plin de zambete sincere pe care le-ai ingitit ca sa fii mai macho...oare asta conteaza ?stiu ca poate nu simti  dar nu cred ca ai mai fii viu daca nu ai simti.ce te-ar mai putea tine in viata?spui ca vrei doar sa-mi auzi vocea ,ca nu-stiu-cine se razbuna pe tine prin faptul ca te-a facut sa te indragostesti de mine care sunt ...salbatica.dar tu ai luptat pentru ce ar fi putut fi?ai zis da cand altii au zis nu ?ai privit o stea sperand ca iubirea sincera poate aprinde una sau te-ai gandit cum sa faci coltul ala mai stramt ,sa ma prinzi,sa nu ma mai lasi sa plec?te-ai gandit la mine ?te-ai gandit la noi ca la un intreg format din 2 parti integi sau ca la o iluzie sfasiata care trebuie cusuta ,indiferent de durere?

Ralu.

eu si cu mine

M-am trezit intr-un loc unde nimic si nimeni nu era important. Unde doar eu, ma vedeam pe mine. Acest eu  cel nou a relizat ca nu mai conteaza. Ca degeaba incerci, degeaba te zbati, daca acel ceva, cineva,cumva nu vrea. Nu te vrea pe tine (adica pe mine), nu se afla acolo sau pur si simplu nu exista.
De fapt, acest nou eu pentru care nimic nu conteaza, a realizat ca ar fi fost mult mai bine sa nu existe. Cand nu exista acel ceva, nu exista nici chestia de dupa, dinainte sau de acum.
Asa poate ca restul ar fi contat. Dar acum nu mai conteaza. Si acest mine neimpacat inca cu nimeni si nimic nu vrea decat un singur lucru. Sa conteze din nou. Pentru ca eu cel nou nu este obisnuit cu ideea asta nedezvoltata de a nu face nimic. Acest mine este dezvoltat pentru lucrurile care conteaza si acest nou eu il impiedica. Pentru ca odata a luptat si el, dar a pierdut.
A pierdut ceva-ul care conta. Si a hotarat ca mai departe nu conteaza.
Dar acest mine continua sa se zbata si va lupta pentru si da, simte, stie, vede si considera ca asta conteaza.

Era un fir de iarba... care crestea, si crestea, si crestea.
*mine l-a vazut prima oara, intr-o iarna tarzie cum se ridica printre ultimele urme de zapada. asa s-a hotarat atunci mine ca trebuie sa conteze
*eu cel nou l-a vazut apoi, era toamna si se ofilea cu toate ca inca isi infigea radacinile in pamant sa mai reziste frigului. dar a ofilit, exact acolo cu radacinile infipte, pentru ca ceva a fost mai puternic. asa s-a hotarat atunci eu cel nou ca nu mai conteaza.

C.

ai nevoie de tine.

nu mai ai de unde sa sti
nici pe unde sa o iei
nici cum  sa pleci.

atarni aici, atarni cu mine
e doar un fir de ata
dar nu-ti face griji.

exact atunci cand nu trebuie
se rupe.
inca suntem bine.

eu nu vreau sa plec
si recunoaste, nici tu.
altfel... nu ai fi aici.

ha! ma intrebi unde?
unde suntem?
in mintea ta.

totul e aici
si de asta nu ti-ai dat seama
niciodata, desi ai fi putut.

ba da.
ai de unde sa sti
ai pe unde sa o iei
sti cum sa pleci.

totul e sa vrei

asa ca ce zici?
te-ai hotarat in sfarsit?

C.