Grown up? 2

era sa uit... acum iubeste sau crede asta.
de fapt vrea sa iubeasca dar poate ii este frica
de ce?
nici ea nu stie...
sau stie
a durut-o ceva odata, mai de mult
acum e rece pe din-afara
sti ca esti cu adevarat bun atunci cand ii simti caldura
dar e greu
nu imposibil
dar greu

C.

Grown up?

Mica. De fapt pot sa-i spun minuscula. Alearga de colo colo pentru ca nu are stare. Niciodata nu are. E o draguta. Vrea sa se joace. Acum de exemplu se invarte si numara cate piruete face. Rade si tine mainile ridicate. Rochita se ridica si ea si arata minunat. Toata lumea o priveste si zambeste. E ciudat cum toti zambesc cand se uita la un copil, o mana de om care intr-un final oricum creste.
Se plimba prin gradina, mai exact topaie. Nu calca tufele de capsuni pentru ca abia asteapta sa le manance cu zahar si frisca. De cand a descoperit frisca si zaharul le pune pe orice. Fetita care adora chestiile dulci, nu e o noutate. Ciudat este ca nu-i plac papusile barbie, decat atunci cand nu au capul pe umeri. Si asta o face si mai scumpa. Nu prea ii pasa ce crede lumea despre ea. Se simte bine, stie ce-i place de mica si stie ce vrea.
Bunica uda gradina. Asta a fost. Alearga cu o viteza incredibila spre balta formata intre doua randuri de rasaduri. Si plonjeaza magnific, perfect. Nu cred ca e prima oara cand sare in apa, dar cu siguranta e prima oara cand o face cu mare stil. E plina de noroi si da cu manutele in apa si stropeste tot in jur si, doamne, ce fericita poate sa fie.

A crescut acum.
Inca face multe prostii.
Dar acum nu mai stie exact ce vrea.
Nu mai sare in balti cu noroi.
Nu ii place barbie.
Inca rade cu o mare pofta.
Si inca nu are stare.
Dar ii este dor.
Ii este dor de ea mica.
Ii este dor de privirile sincere ale celor din jur.
Ii este dor de multe...
Si vrea multe...
Cred ca asta inseamna sa cresti.

C.

Real laughing.

Stii sa spui la revedere?
Sa spui pa si sa vezi zambete, nu lacrimi?
Dar stii sa postezi un zambet frumos pe chip si pe dinauntru sa te sfasii?
Da. Asta stii. Stii cum sa te prefaci ca e ok.
Nu-i ok. Niciodata nu e. E o mare minciuna si deja incepe sa fie al dracu de cretina replica asta.
Cred ca sunt inconjurata de prea multe fete zambitoare.
Prea multi zambesc fara sa aiba un chip senin.
Vreau bucurie cu adevarat.
Imi sclipesc ochii.
Mi se inrosesc obrajii.
Pielea mi se face de gaina.
Si rad. Si cum pot sa rad.
Contagios.
Stiu asta pentru ca simt si vad cum te inveselesti cand ma vezi.
Cum ti se schimba culoarea la fata si incepi sa fi ceva mai tu.
In momentele astea imi place de tine.
Incepi sa faci parte din lumea mea.
Si lumea asta e mica.
Mandrule.
Lupta-te sa devi cavaler.
Arme, sabii si o singura domnita la ananghie.

C.

The Olympian, the Dreams

"The day before yesterday, my dreams were stolen. A God, with an unknown name and a sad face, came down from Mount Olympus and stole my most beautiful ability: dreaming. After that, the sky opened for him and he left. He didn`t even look back. He didn`t care.
(...)
I don`t think that the Olympian is coming back. But, in case he does think of paying me a visit, I want to be ready. So, stranger, don`t get upset if I ask you to lend me some dreams. I promise to take good care of them."

 ("Corners of Life"- Andreea Simion)

C.

negru.

Inchizi ochii si ai doua optiuni: nimic si infinit. Eu vreau, intotdeauna am vrut, infinitul si fara sa-mi dau seama il am si cu ochii inchisi. A trebuit doar sa cresc si sa-l simt cu adevarat. M-am indragostit fara sa stiu de un anumit lucru: libertatea. Libertatea de a face ce fac, de a gandi ce gandesc, de a iubi ce iubesc, de a uri ce urasc, de a alinta ce alint, de a fi ce sunt.
Si-mi place, si cat imi place.

C.

Ceva mincinos despre adevar?

"Ce vrei sa imi spui cand taci? Cand nu spui nimic, dar te uiti in felul ala in care imi dau seama ca omit ceva. Gresesc eu? Nu cred... asa ca stau pur si simplu si-ti interpretez miscarile incercand sa ajung undeva, inauntru, in gandurile tale. Iti place sa te joci cu mintea mea. Stii ca mi-am dat seama ca vrei ceva, dar totusi ma lasi sa ma ratacesc pe toate drumurile, ideile si posibilitatile. Poate nu vrei sa ma minti? Trebuie sa stiu ce minciuna ai spus ca sa deduc adevarul. Vreau eu oare sa stiu?"

Si ne jucam asa. Pasam, de la unul la altul, tot felul de gesturi care se tot interpreteaza. Imi place cand esti asa. Inca ma imbat cu aroma ta.
Inca un sfarsit de capitol, dar un nou inceput tot mai interesant.

C.

Inca suntem fericiti...

pentru ca inca putem sa mancam ciocolata.

C.

uncertain.

"Ne plimbam noaptea.
Dansai cu mine.
Adormeam langa tine.
Imi zambeai in parc.
Imi stergeai lacrimile si sarutai urmele.
Ma luai de mana.
Inca iti simt parfumul.
Inca imi furnica buzele.
Inca imi arde pielea."

C.

Her prince

Si dansa... se misca usor pe nisip fara sa se gandeasca la nimic. Totul era atat de simplu si de perfect. Miscarile ei erau atent urmarite. Fiecare muschi incordat pe pielea ei il facea sa tresara.
Deschide ochii, il vede si zambeste. Merge spre el. Picioarele-i abia atingeau nisipul, parca plutea... Nu se auzea decat apa marii... murmurul scos de valuri ii invaluia pe amandoi. O ia de mana si-i atinge obrazul. Ea ii simte rasuflarea pe gat si tremura. O trage aproape, ii inconjoara talia si o saruta.
Acum sufleul ei dansa. Fremata in ritmul batailor inimii. Vroia sa nu se mai opreasca niciodata, se topea in bratele lui.
O iubea. Stia asta, acum mai mult ca niciodata. Astfel imbratisati simtea ca nimic nu poate fi mai frumos.
Stateau intinsi pe nisip. Capul ei era rezemat pe pieptul lui. El nu ii mai dadea drumul. Ii mangaia parul, ii urmarea conturul buzelor in timp ce ea ii soptea, o vroia cat mai aproape...
Ea adoarme si el continua sa o sa priveasca si sa o atinga.
Visa frumos. Avea printul si taramul ei.
Iubea si era fericita.

C.

Glass world

Cat de departe poti ajunge mergand pe acelasi drum gresit?
Care este limita?... sau picatura care umple paharul?
Si daca totusi simti ca ai facut ceva gresit esti in stare oare sa repari totul repede fara regrete?
Ce sunt pana la urma regretele? De ce toata lumea poseda aceste crude amintiri care te fac sa-ti amintesti ca nu ai facut ceva bine, cum trebuie? Si de ce nimeni nu recunoaste ca le are?
De ce suntem toti asa mari mincinosi? Oare rezolvam ceva mintindu-ne ca totul este bine?
Daca ajungi sa te gandesti la asta intr-un final vei ajunge sa o crezi.
Si atunci chiar esti neajutorat.
O lume de sticla. Acolo vei trai, dar sa supravietuiesti impotrivindu-te curentului este greu!

C.