Cat de multe se presupune ca putem face. Cu cat cresti, cu atat trebuie sa faci din ce in ce mai multe... ai responsabilitati si preocupari. Nimeni nu le cere, dar le primeste. A spus vreodata cineva ceva? Nu. Pentru ca asa este firea omeneasca. Parca toti ar fi indiferenti. Toata lumea vrea sa primesca lucruri de facut, de care sa se ingrijeasca, de care sa se preocupe, de care sa-si faca griji. Dar si asta are o explicatie. Ce poti face in viata fara de asta? Cresti si uiti cum era cand erai copil. Nimic nu era greu, nimic nu era imposibil.
Acum este ciudat. Este ca si cum am fi niste mimi. Parca aratam ce vrem, dar nu suntem intelesi. Mimi care zambesc, dar, in interior, sunt tristi. Ochii sunt deschisi, dar noi nu-i vedem.
Este intuneric, si nu o sa se faca luminca prea repede.
C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu