Afara e frig si din cand in cand o pala de vant imi biciuieste spatele si imi ravaseste parul.
“Cat ii i-a pana sa ajunga?”
In statia de masina e multa lume grabita care ar face orice ca sa prinda masina. O gramada de autobuze au trecut, in asteptarea mea. Trei au oprit in statie. Lumea s-a ingramadit spre ultimul autobuz, imbrancindu-ma puternic din spate.
Incerc sa ma tin pe picioare, dar sunt prea multi si mai puternici decat mine. Mi-am pierdut echilibrul si am cazut in genunchi. Am incercat sa ma ridic,dar fara folos caci lumea se tot imbulzea. Cand totul s-a mai linistit, am vazut,cum stateam cu capul plecat, o pereche de tenesi albastri apropiindu-se si oprindu-se langa mine.
Mi-am ridicat capul intentionand sa ma si ridic. Apoi l-am vazut cum mi-a intins mana.
Era inalt, cu parul lung albastru inchis si ochi turcoaz. Era imbracat in negru si cu un fular rosu la gat, iar in mana stanga tinea o tigara. I-am intins mana si el m-a tras. Era frumos ca un fel de print desprins din povesti.
-Esti bine? m-a intrebat dupa ce m-a ridicat.
-Da…,am spus incet. Multumesc.
Vocea mea parea slaba in comparatie cu a lui.
-Ar trebui sa fi mai atenta, a spus. Oamenii astia sunt niste maniaci.
M-am uitat la el, dar nu am spus nimic. O alta masina s-a oprit in statie. Apoi inca una. Noi stateam in dreptul cele de-a doua. Apoi, m-a tras spre el; eu mi-am pierdut echilibrul si am cazut “la pieptul lui”. Mirosea a scortisoara. Era placut si relaxant. Am vrut sa ma desprind de el, dar el ma tinea strans in brate(presupun ca m-a tras spre el ca sa ma protejeze de valul de lume care urca si cobora din masini, dar nu eram sigura). Mi-a dat drumul, a plecat si s-a suit in masina din care a coborat persoana pe care o asteptam.
Imi parea rau, pentru ca stiam ca nu o sa-l mai vad niciodata.
N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu