Doar ploaia

Mă trezesc în întuneric

şi parca în visare uit.

Totu-i împietrit,

nici măcar ceasul nu mai merge,

nici cât s-arate-o oră proastă

nici cât să umple-un gol din aer.

Şi visul iar apare,

e scris cu umbre pe pereţi,

şi în liniştea ce doare

s-aude picurând în zare,

doar ploaia

N.