Povesti

Urme in declin
Si umbre pe pereti
Nunta ce vine
E moartea din povesti



N.

Doar ploaia

Mă trezesc în întuneric

şi parca în visare uit.

Totu-i împietrit,

nici măcar ceasul nu mai merge,

nici cât s-arate-o oră proastă

nici cât să umple-un gol din aer.

Şi visul iar apare,

e scris cu umbre pe pereţi,

şi în liniştea ce doare

s-aude picurând în zare,

doar ploaia

N.

Otrava rosie

Aerul e fin, aerul e rar,

În camera mea moartă

Un zgomot surd s-aude:

E otrava ce-a căzut

Pe covorul roşu.

Nimic nu se aude

Şi aerul e greu.

Stau în pat, în umbră,

Otrava-i tot pe jos

Pe un covor roş.

Şi totul este roşu

Şi aer nu mai e,

Otrava-i tot pe jos

Pe covorul cel roş.

N.

The demon behind

   

I wish I could go
I wish I could stay
But I can not remember
My name.

From the darkest hell
You came for me,
But I can not remember
A thing about me.

I feel betrayed
And I don't know why
A demon is following
Me from behind.

The hour is late,
But I know I have time;
Time to forgive
The demon behind.

I know that I shoudn't
But I go after him.
The demon awaits
And I remember me.

I fell and he cought me,
I tryed to fight, but I couldn't,
The love that I have
Is nothing but hate,
That consummes me.

What is to know
When you know nothing?
What is to know
When you feel betryed?
What is to know
When your love is hate?

Lumina? Intuneric?

Lumina? Intuneric? Spune-le insemnatatea...Greu, nu-i asa? Lumina inseamna bun si pur te gandeai, iar negrul semnifica moartea. Dar te-ai gandit ca poate intre cele doua exista doar un fir subtire de ata?
Daca albul si lumina nu sunt intodeauna bune? Daca pe cei ce noi ii consideram in lumina traiesc defapt in intuneric? Daca ceva ce toti vedem rau sau urat (de partea intunecata) e mai luminat decat ceilalti.
Imaginati-va o fetita mica si "pura" care are la spate un topor ce sta fata in fata cu un un panker care arata infricosator, dar la spate tine o floare...

Cam despre asta e vorba...Lumina are coarne, iar intunericul aripi... Aparentele inseala.
Daca lumina nu e tot timpul alba,iar intunericul negru?

What is love?

What is love? Este un amalgam de sentimente that makes you dizzy. 

How can you resist? The ansewr is simple... nu o faci... De ce? Pentru ca este placut... E placut sa te doara? Bine inteles ca nu...dar totusi e o durere suportabila, dar nu...

It;s night... love.. love... the only thing in my mind is love. But why? Nu stiu... dar nu mai stau sa aflu. Plec. Ma imbrac si plec... dar usa este inchisa. I'm falling... into love? No! Depression? No! But? The ansewr is.. I do not know..but I like to

Rad?... De ce??... Nu stiu...Nimic nu are sens... Dragostea? Nici ea... so be happy you did not fall in love and if you are... un sfat, be careful... LOVE is not for everyone.

what about you?

I'm so bored that even dying seems a funny thing to do.

Agonie si extaz

         Stii...acele momente cand, in ciuda vointei tale simti nevoia de durere? Poate nu nevoia, ci...pur si simplu dorinta. Ca atunci cand, desi te doare maseaua, tot strangi din dinti, stiind parca, ca la un moment dat durerea va disparea, satula de eterna-i suferinta neindestulatoare. Dorinta de a atinge limita. Senzatia in lipsa careia nu putem simti ca traim, caci fara ea, inima ar stagna intr-un salt nebunesc al rutinei si realitatii mascate.
Poate ne-am plictisi. Este oare posibil sa te plictisesti de fericire? Sau, si plictiseala este, in esenta ei o forma de durere?
Inca ma doare. Undeva inauntrul meu, ceva s-a ranit in spinii imaginatiei debordante. Sau, poate doar empatia sa fie raspunzatoare..?
         Nu am iubit niciodata, dar am trecut prin multe chinuri provocate de despartiri. Mi s-a spus odata: " Tu nu stii ce e iubirea." Cum poti fi atat de sigur? Oare inima mea nu tanjeste dupa aceeasi dulce durere? Poate ca simtamintele propriei fiinte se intind si in afara trupului. Poate am simtit si cea mai suprema agonie, insa cum ai putea sa-ti dai seama? Imi poti tu oare citi in suflet? Imi poti pansa cu mangaieri sau cu vorbe acre ranile sangerande? 
Nu, tu nu ma cunosti cu adevarat. Firea mea neinduplecata sta ascunsa sub un chip de copil.
Eu tac, imi tin buzele ferecate, dar ele ar vrea sa iti strige nenumarate fapte, dovezi si sa te combata pentru totdeauna. Dar chiar daca ar rabufni, poate s-ar bloca in prea multe ganduri si lucruri neintelese, iar daca nu, tu tot nu m-ai crede.
Stiind ca nu te pot contrazice cu logica, nici nu mai incerc sa-ti inteleg motivele afirmarilor.
         "Nu stii ce e iubirea, deci nu stii cat am suferit", imi spui. Crezi ca ai dreptate, iar eu te las. Insa eu am zburat cu aripi de inger pana in vazduh, iar de acolo m-am prabusit in abis si am zacut acolo pana ce aripile mi s-au vindecat. Apoi, am luat-o de la capat. Am pierit de-atatea ori incercand sa-mi gasesc inima furata, iar pe drum am gasit o alta, care s-a spart.
Am urmarit lumea-mi distrugandu-se si murind, ca mai apoi sa renasca mai infloritoare ca niciodata. Mi-am pierdut dragostea si mi-am sfasiat fata cu aciditatea lacrimilor ce curg precum un izvor tamaduitor.
Toate acestea s-au repetat la nesfarsit: in mintea mea, in sufletul meu, in visele mele, poate chiar si in ceea ce tu numesti realitate.
           Dar imi face placere. Macar traiesc. Prin sentimente puternice. Prin agonie si extaz. 
Si totusi...eu nu stiu ce-i "iubirea".


K.

Cuvinte in trecut

In lumina noptii
Alerg dupa trecut,
Si totul este umbra
Si totul este scrum.

Dar in vapaia
A soarelui rasare
Te vad pe tine umbra
Ce arzi in disperare.

Cu ale tale maini
Incerci, a apuca iarasi
De visul cel de astazi,
Dar totu-i in zadar.

Te vad. Te strig pe nume.
Dar focul nu te lasa.
Fara de tine umbra
Viata nu mi-e-ntreaga.

cantec, ploaie, Mov, Alb, pian

Am petrecut 2 zile aranjand camera cu Eeia. Era o persoana foarte vesela si urma sa fim colege de clasa impreuna cu Arrow.
In aceste doua zile l-am urmarit pe Arrow cum se antrena cu arcul si m-a invitat si pe mine,dar am refuzat.
Campusul era gigant si chiar mi-am gasit un loc pe care il pot numi secret,deoarece nu am vazut pe nimeni mergand pe acolo. Era aproape de un lac, iar briza de acolo era magnifica, perfecta pentru o visatoare ca mine.
Intr-o seara, pe cand scriam un cantec, stand in ascumzatoarea mea secreta, s-a intunecat atat de tare, incat nu imi mai dadeam seama pe unde sa ma intorc. Si pentru ca sunt "o norocoasa",o ploaie torentiala a inceput si am fost nevoita sa ma adapostesc sub un copac mare si batran.
Am oftat si am asteptat sa se domoleasca ploaia. Mi-am intins patura si vrand sa ma asez m-am impiedicat de ceva. A inceput sa se miste si m-am speriat. S-a ridicat putin, si eu m-am dat in spate...acum stateam in ploaie. Era un baiat care statea acum turceste,cu fata spre mine. M-am apropiat de el( nu pentru ca voiam, ci pentru ca ma ploua).
-Poti sa te apropii. Nu o sa iti fac nimic.
M-am apropiat si m-am asezat pe patura, langa el. Tremuram (si de emotie si de frig). Acum imi era cald. Geaca lui era acum pe umerii mei.
-Multumesc, am soptit.
-Michaelis Ichinose. Poti sa imi spui Mike.
-Nanami Haruka.
-Esti noua aici?
Am dat din cap in  semn ca "da".
Purta un tricou alb sau gri, la gat o cruciulita i avea parul foarte lung,mov, si ochi galbeni ca de pisica. Spre deosebire de ceilalti el nu purta nici un lantisor cu aripi sau cozi, dar in schimb purta o bratara cu carti si cruci atarnate.
Am vorbit pana tarziu, sau mai bine zis pana am hotarat amandoi ca ploaia s-a mai domolit.
Am aflat ca urma sa fie in clasa cu mine, ca aveam aproape aceleasi gusturi in materie de muzica si filme. Ajunsi la dormitoare, ne-am intalnit cu un tip (despre care aveam sa aflu ca si el era colegul meu de clasa), alb la fata,ochi verzi si parul negru cu suvite albe..
"Atat de cunoscut" mi-am spus.
-Nanami, el este Angel Ezra.
-Incantata.

Ne-am despartit pentru ca eu inghetasem, dar pana sa plec am aflat ca Angel era cel mai bun pianist si harpist din tot liceul.