Fantoma din radio

                                                                 ~partea 3~

           Dupa discuţia cu Kurt, am plecat acasă, mi-am făcut un duş cald şi m-am băgat în pat. Nu după mult timp a început un vis. Mă aflam în casă. Lumina de la bucătărie era aprinsă ,iar din-nauntru se auzeau numai ţipete, iar printre ţipete o femeie care plângea. M-am hotărât să văd despre ce era vorba. În bucătărie se aflau două persone, o feneie care semăna foarte bine cu mama Akirei, un bărbat, care am presupus că era tatăl vitreg. Bărbatul ţipa la săraca femeie care plângea în hohote şi îi spunea că la proces ar fi trebuit să-şi dea silinţa mai mult, că aşa a pierdut o fată. Femeia îi reproşa faptul că fetele fiind mari aveau dreptul de a alege cu cine vor să stea, şi că nu este vina ei. O uşa a scârţâit şi în prag se afla fantoma mea. Fata părea speriată şi confuză. Bărbatul s-a dus lângă ea şi i-a spus cât de calm putea că ar fi mai bine să stea cu mama ei. După tonul pe care l-a folosit fata se părea că nu prea îl suporta pe bărbat. Foarte rău a făcut pentru că acesta  a început să ţipe şi să urle la biata fată şi îi repeta că ea nu va părasi casa asta decât moartă. Fata nu a mai părut atât de speriată, sau cel puţin nu mi se mai părea mie şi i-a spus că mai bine moare decât să mai locuiască o zi cu ei, mai ales cu el. Bărbatul şi-a ieşit din minţi şi a apucat ce i-a venit mai repede în mână, un cuţit. Eram îngrozită de ceea ce a urmat. Bărbatul a înjunghiat-o pe fetiţă, după care a scăpat cuţitul. Cu ultimele puteri fata a ridicat cuţitul şi l-a înjunghiat pe bărbat în picior. Acesta s-a întors şi i-a tras fetei o palmă peste cap, iar fata a căzut fără suflare la pământ. Curios mama nu a făcut nimic, doar a stat şi a privit scena, dupa care la nişte vorbe şoptite la ureche s-a ridicat şi a început să facă curat. Bărbatul a luat fetiţa în braţe şi a dus-o la subsol.  Eram îngrozită, nici să ţip nu mai puteam.

            M-am trezit speriată. Am început să meditez la ceea ce visasem. Visul… era exact seara în care murise Kikio. Fantoma îmi arătase cum murise. Dar ce puteam eu să fac pentru a arăta cine o ucisese pe Kikio? M-am îndreptat spre calculator, l-am aprins şi am căutat pe net ceva legat de aceea noapte. Am găsit, iar pe un site scria că fetiţa s-a sinucis prin înjunghiere la subsolul casei. Caz închis. M-am uitat la ceas. Era 5 dimineaţa. Kurt îmi spusese că dacă am nevoie de ceva să-l sun. Nu am mai stat pe gânduri. Am pus mâna pe telefon şi am tastat numărul. Mă pregăteam să închid cînd o voce somnoroasă mi-a răspuns.

            -Ştiu cum a murit Kikio!

            Acesta a rămas şocat după care a zis:

            -Ne întâlnim pe plajă în 10 minute.

            Am ajuns pe plajă înaintea lui. Mă uitam la răsărit când cineva m-a atins pe spate. Era Kurt. I-am povestit tot visul, iar la sfârşit pe mine m-a bufnit plânsul. Îmi era atât de milă de sărăcuţa fată.

            -Şi cum ar trebui să demonstrăm că Kikio nu s-a sinucis?

            -Habar nu am.

            Stând şi meditând la visul pe care îl avusesem, mi-am dat seama că  gresia de atunci nu era aceiaşi cu ceea de acum. “Probabil că au renovat”, mi-am spus în gând.

            -Crezi că după atâta timp mai putem găsi dovezi?

            -Posibil… ce ar fi să investigăm puţin bucătaria? Poate că vom găsi ceva…

            Am dat aprobator din cap. Era o idee bună la urma-urmelor. Totuşi, când mama s-a apucat să facă curat, a omis un lucru. Când se îndrepta spre locul unde se afla mopul, a dat cu piciorul peste ceva. Putea acel ceva să fie cuţitul? În fond Kurt spusese că arma nu se găsise. În timp ce intram în casă şi închideam uşa în urma noastră, Kurt a venit la mine cu un zâmbet larg şi plin de satisfactie.

            -Cred că tocmai am găsit nişte dovezi?

            M-am strâmbat puţin la el neîntelegând. Atunci el m-a apucat de mână şi m-a tras după el până la intrarea în bucătărie.

            -Ce observi?

            Nu ştiam ce să spun aşa că am tăcut.

            -Rogue cunosc casa asta. Aici, şi a arătat spre hol, şi aici, degetul lui s-a îndreptat spre bucătarie, a fost întodeauna gresie. Era acelaşi model si erau la acelaşi nivel. Acum în bucătărie este alt model, dar cel de pe hol a rămas neschimbat. Dacă te uiţi aici, şi mi-a arătat spre pragul de la bucătărie, o să observi că pentru a intra în bucătărie ai de trecut o mică treaptă, altfel, te împiedici. Corect?

            -Da…

            Acum m-am prins… dacă aveam dreptate, sau dacă ghiceam gândurile lui Kurt, peste gresia veche se pusese gresie noua ca să acopere orice urmă a vreunei crime. Dacă reuşeam să spargem noua gresie puteam să dăm totuşi pste ceea veche, şi poate în felul acesta şi peste probe. Kikio nu se sinucisese, fusese omorâtă şi lucrul acesta trebuia să-l ştie toată lumea.

N.