Fantoma din radio

                                                              ~partea 4~

            Am hotărât că după şcoală să mergem la poliţie, şi să le spune adevarul. Poate că nu vor râde de noi şi poate vor redeschide cazul. Puţin probabil.

            Kurt a plecat acasă pentru a face un duş şi a mânca ceva. Urma să ne vedem mai încolo în staţia de autobuz. Cât despre mine, eu m-am dus în cameră şi am hotărât să ascult la radio puţină muzică pentru a putea adormi. Moţăiam, când, muzica s-a oprit şi acel fâşâit insuportabil a început. Ştiam ce avea să se întâmple.

            -Ai făcut progrese. Tot ceea ce îţi mai pot spune este că atunci când acel bărbat oribil mă ducea la subsol nu eram moartă. Încă respiram. După ce mama a făcut ceea ce acel om oribil i-a cerut, a venit la mine

            “-Kikio, îngrop cuţitul lângă tine.

            -Mama….

            -Kikio, îmi e atât de frică, stiam că trebuie să te ajut, dar nu ştiu de ce nu am făcut-o.

            -E în ordine mama….. te iert”

            -Şi astfel eu am iertat-o pe mama.

            M-am trezit plângând. Mi-am şters lacrimile după care m-am uitat la ceas. Mai aveam jumătate de ora până să mă văd cu Kurt, aşa că am facut un duş şi în drum sper ieşire am înşfăcat o clătită şi am salutat-o pe mama. Kurt mă aştepta în staţie.

            -Nu o să-ţi vină să crezi ce vis am avut.

            Zicând acestea i-am povestit totul lui Kurt.

            Dupa ore am mers la poliţie, aşa cum ne plănuisem. Cerusem să redeschidă cazul lui Kikio, dar aceştia au râs de noi şi ne-au spus că acela era un caz vechi de 3 ani şi că era rezolvat. Fetiţa se sinucisese. Noi am insistat disperaţi, iar până la urmă cel mai tânăr dintre poliţişti care aveam în jur de 25 de ani a acceptat să vină seara urmatoare la noi acasă. Era de bine căci aveam timp destul să găsim cuţitul şi poate, cine ştie, şi alte probe.

N.