miercuri, 2 iunie 2010

Sufletul de copil



Am citit acum cateva zile o poveste intr-o revista si am sa incerc sa o reproduc.

"Era de curand, intr-o masina, in drum spre serviuciu. Intr-o statie am urmarit o familie formata din doi parinti si un copilas care parea a avea vreo 5 anisori. Era tot numai un zambet. Parintii erau incarcati cu multe sacose si tatal i-a dat baietelului doua bilete. Prima  emotie pe care am observat-o pe fata lui a fost surprinderea, urmata de o stare de euforie inacantatoare. Erau primele lucruri de care trebuia sa aiba grija, prima lui responsabilitate. Era horat sa-si multumeasca tatal. S-au urcat in masina si parintele a luat biletele sa le composteze. Copilasul s-a intristat vizibil, dar apoi le-a primit inapoi, revedind la starea lui de bucurie. Era intr-adevar incantat si emotia cu care tinea, el, in mana, biletele si cata grija le purta, m-a emotionat. Nu au mers mult; 3 statii. Dupa ce au coborat i-am urmarit in continuare. Atunci s-a produs inevitabilul. Tatal copilului a luat bileltele din mana micutului, le-a aruncat pe jos si a plecat. Atunci baietelul surprins s-a aplecat dupa ele, nedumerit de purtarea tatalui cu acele bilete. In momentul acela, parintele, iritat, s-a intors dupa copil, a zbierat si l-a tras dupa el, starnind lacrimile micului meu prieten.

Atunci a murit un inger si s-a nascut un om. "

Este o poveste foarte frumoasa, cu un inteles nemaipomenit. Citatul de la sfarsit mi-a astras atentia.
Povestea se refera la inocenta unui copil. La modul firesc in care priveste el lucrurile marunte. Pvestea aceasta se poate compara cu multe pasaje din minunata carte "Micul print" ("Le petit prince")a lui Antoine de Saint Exupery, in care, protagonistul este chiar intruchiparea inocentei copiilor.

C.

Un comentariu:

  1. waaw.. sunt multe lucruri dastea care te misca. :X

    akum ca mi'am amintit.. zilele trecute cand am fost la mare am vazut pe plaja un copilas foarte dragut la vreo 5 anisori, care construia un castel de nisip in locul unde trebuia sa fie un sezlong. Am vazut pe fatza lui placerea cu care punea nisipul in forme si okii lui plini de entuziasm... kiar imi placea sa il privesk pana cand... un om crud, si plin de nepasare a luat sezlongul si l'a pus fix peste castelul de nisip al copilasului dupa care a calcat pe el fara pic de interes. In momentul acela am vazut cum zambetul copilului se darama o data cu castelul sau de nisip.. se uitat cu deznadejde la toata munca lui care era calcata in picioare, okisorii ii erau inundati de lacrimi dar nu avea ce face.. un om mik intr'o lume asa mare.. :-<

    RăspundețiȘtergere