miercuri, 7 septembrie 2011

eu si cu mine

M-am trezit intr-un loc unde nimic si nimeni nu era important. Unde doar eu, ma vedeam pe mine. Acest eu  cel nou a relizat ca nu mai conteaza. Ca degeaba incerci, degeaba te zbati, daca acel ceva, cineva,cumva nu vrea. Nu te vrea pe tine (adica pe mine), nu se afla acolo sau pur si simplu nu exista.
De fapt, acest nou eu pentru care nimic nu conteaza, a realizat ca ar fi fost mult mai bine sa nu existe. Cand nu exista acel ceva, nu exista nici chestia de dupa, dinainte sau de acum.
Asa poate ca restul ar fi contat. Dar acum nu mai conteaza. Si acest mine neimpacat inca cu nimeni si nimic nu vrea decat un singur lucru. Sa conteze din nou. Pentru ca eu cel nou nu este obisnuit cu ideea asta nedezvoltata de a nu face nimic. Acest mine este dezvoltat pentru lucrurile care conteaza si acest nou eu il impiedica. Pentru ca odata a luptat si el, dar a pierdut.
A pierdut ceva-ul care conta. Si a hotarat ca mai departe nu conteaza.
Dar acest mine continua sa se zbata si va lupta pentru si da, simte, stie, vede si considera ca asta conteaza.

Era un fir de iarba... care crestea, si crestea, si crestea.
*mine l-a vazut prima oara, intr-o iarna tarzie cum se ridica printre ultimele urme de zapada. asa s-a hotarat atunci mine ca trebuie sa conteze
*eu cel nou l-a vazut apoi, era toamna si se ofilea cu toate ca inca isi infigea radacinile in pamant sa mai reziste frigului. dar a ofilit, exact acolo cu radacinile infipte, pentru ca ceva a fost mai puternic. asa s-a hotarat atunci eu cel nou ca nu mai conteaza.

C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu