Suntem asa de liberi. Atat de liberi suntem ca putem, chiar putem, sa ne luam singuri deciziile.
Dar acum vine adevarata intrebare...
Daca putem lua singuri decizii, daca putem alege intre bine si rau, intre ce vrem cu adevarat si ce nu ne place, atunci de ce ne simtim ghidati de o alta parere? Parca este o alta parte a capului, a mintii, a sufletului, a inimii, care urla cu disperare ca nu e bine sau ca nu e corect sau ca nu ar trebui. De ce intotdeauna exista incertitudinea asta care te roade si care, de multe ori, de mai putine ori sau cateodata te face sa te razgandesti?
Da, m-am gandit si mi-am dat seama ca pentru asta avem constiinta si regrete. Trebuie sa fii un adevarat mincinos sa spui ca nu regreti nimic. Sigur exista o urma de regret oriunde. Asta pentru ca ai nevoie de incertitudine pentru a exista.
Nu poti sa sti dinainte ce ti se poate intampla. Sarea si piperul de aici vin.
Totul e mai palpitant atunci cand te avanti cu putere spre necunoscut.
Asa ca o sa o faci si pe asta.
O sa traiesti in continuare sub cerul liber intrebandu-te daca e bine sau rau.
Pentru ca oricine stie ca exista o diferenta intre lucruri.
Chiar daca unii considera ca binele e rau sau altii ca raul este bine.
Milioane de idei.
Milioane de locuri.
Toate sub acelasi cer.
C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu