Pasiunile mele au intrecut mereu limita imaginatiei, acel "Ce-ar fi daca?" a fost depasit rapid in locul lui venind "totul".
Nu stiu cum lucrurile care nu conteaza, nici nu sunt. Poate ar trebui sa existe totusi intr-un loc al cautarilor tarzii, al intrebarilor aparute dintr-o pura intamplare, al lucrurilor abstracte. Sa fie acolo un dulap cu dosare pline cu informatii nefolositoare, dar existente. Sa te bazezi pe un fundal negru pe alb, nu pe un blanc...
Si acum gandindu-ma la asta ma intreb ce sens ar mai avea? Daca as cunoaste toate lucrurile, unde as ajunge? Ce as mai descoperi, ce m-ar mai uimi? De ce sa nu am satisfactia sa dau mereu peste lucruri care la un moment dat mi s-au parut neinteresante, dar care in momentul acela ma preocupa mai mult decat orice altceva...
Vreau sa am satisfactia sa imi scriu singura gandurile si sa mi le asez intr-o inchisoare de amintiri. Vreau ca acele hartii invechite, ingalbenite sa fie cuvintele mele. Sa le fi gandit, sa-mi fi placut si sa ma fi impresionat.
Asa m-as bucura mult mai mult de lucrurile neinsemnate, dar semnificative, tot pentru mine.
Nu e nevoie sa imi placa totul de la inceput.
Cand vezi ca ploua te gandesti ca nu vrei sa te uzi, dar totusi ajungi sa fi leoarca.
Asa ca vreau sa vad curcubeul.
C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu