Realizez ca si daca nu am aproape nimic, am aproape tot.
Nu e nimic imposibil, cum totul nu e posibil.
Sti ca vrei sa depasesti urmatorul obstacol, dar totusi ramai pe loc.
Unde sa mai ajungi? Exact acolo la limita dintre exact si infinit.
Numai exista o bula, un balon in care sa traim.
Pentru ca a venit timpul sa punem mana pe ac si sa incepem sa le spargem pe toate.
Suntem proprii nostrii stapani, cum suntem si proprii nostri sclavi.
Stapani pentru ca ne impunem, sclavi pentru ca executam.
Si asa trece fiecare zi.
Suntem exact la punctul dintre da si nu.
Nu exista niciodata nu stiu.
E doar o scuza.
E scuza ta pentru a nu te afirma.
Pentru a nu avea nimic de zis in proapria ta viata.

C.