Grown up?

Mica. De fapt pot sa-i spun minuscula. Alearga de colo colo pentru ca nu are stare. Niciodata nu are. E o draguta. Vrea sa se joace. Acum de exemplu se invarte si numara cate piruete face. Rade si tine mainile ridicate. Rochita se ridica si ea si arata minunat. Toata lumea o priveste si zambeste. E ciudat cum toti zambesc cand se uita la un copil, o mana de om care intr-un final oricum creste.
Se plimba prin gradina, mai exact topaie. Nu calca tufele de capsuni pentru ca abia asteapta sa le manance cu zahar si frisca. De cand a descoperit frisca si zaharul le pune pe orice. Fetita care adora chestiile dulci, nu e o noutate. Ciudat este ca nu-i plac papusile barbie, decat atunci cand nu au capul pe umeri. Si asta o face si mai scumpa. Nu prea ii pasa ce crede lumea despre ea. Se simte bine, stie ce-i place de mica si stie ce vrea.
Bunica uda gradina. Asta a fost. Alearga cu o viteza incredibila spre balta formata intre doua randuri de rasaduri. Si plonjeaza magnific, perfect. Nu cred ca e prima oara cand sare in apa, dar cu siguranta e prima oara cand o face cu mare stil. E plina de noroi si da cu manutele in apa si stropeste tot in jur si, doamne, ce fericita poate sa fie.

A crescut acum.
Inca face multe prostii.
Dar acum nu mai stie exact ce vrea.
Nu mai sare in balti cu noroi.
Nu ii place barbie.
Inca rade cu o mare pofta.
Si inca nu are stare.
Dar ii este dor.
Ii este dor de ea mica.
Ii este dor de privirile sincere ale celor din jur.
Ii este dor de multe...
Si vrea multe...
Cred ca asta inseamna sa cresti.

C.