Mister cu ochi albastri

        Chiar si acum cand închid ochii ii pot vedea chipul. In special ochii. Oceane adânci si albastre care m-au privit in treacăt de atâtea ori, si probabil nici nu s-au fixat asupra mea in totalitate. Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, iar eu vad in el o profunzime rara, umbrită de reflexul societăţii moderne. Un dor nestins de afecţiune, ce ma mistuie, si face sa ma simt mai apropiată de el.
 Câteodată, am impresia ca minţile noastre se reunesc si împărtăşesc aceleaşi gânduri. Deşi, este probabil doar imaginaţia mea. As vrea sa il pot observa îndeaproape. Are ceva anume care ma atrage, ma fascinează. Poate avem aceeaşi atracţie spre afecţiune, dorinţa de a iubi si de a fi iubit necondiţionat, de a atinge absolutul.
     
Eu nu stiu ce e iubirea, nu am avut niciodată pe cineva drag, asa ca nu stiu cum ar trebui sa o simt. Ce anume poti numi iubire? Cand poti fi sigur ca iubeşti? Mi-aşi dori sa stiu. In afara de cele câteva sperieturi pe care le-am simtit la întâlnirea cu el, nu stiu nimic. Si, deşi mi-as dori aprig sa il iubesc asa, cred ca această atracţie este doar o curiozitate. Un mister cu ochi albaştri.

 K.