Inauntrul meu e un amalagam de sentimente care se zbat sa iasa la suprafata,dar lasitatea de a le face cunoscute e mai puternica ca monstrul ce se zbate inauntrul meu. Si asta doare...
Poate daca,cumva as reusi sa castig lupta purtata cu sinele meu, acuma as fi mai fericita. Dar, frica de ai "rani" pe altii ma opreste sa spun ceea ce simt si asta imi hraneste monstrul,dar, si lasitatea de o potriva. Ma gandesc ca daca totusi aceasta bariera ar disparea, si monstrul ar iesi in clipa asta la suprafata ...
Pur si simplu ma simt pierduta in sentimente. Nu stiu cum sa castig lupta si astfel parca triesc intr-o suferinta continua. Nici nu sunt in stare sa imi astern gandurile pe hatrie, atat de slaba sunt...
N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu