Fuge pe langa mine fara sa ma vada. Ma uit la el. Desi e foarte frig afara, el nu il simte. E asa micut. Cred ca are 7 ani. Alearga cat il tin picioarele, cand deodata mai ca mi-a stat inima in loc. S-a auzit un claxon de toate zilele, cand copilul a sarit in fata masinii. M-am speriat, dar el a ras si a mers mai departe. Inca imi este dor de inocenta asta.
Il urmaresc mai departe. Imi trezeste amintiri frumoase. Pe partea cealalta a drumului se intalneste cu o fetita. Nici ea nu avea mai mult de 7 ani. A luat-o de mana. Mi s-a parut asa de frumos gestul acela, ca aproape mi-au dat lacrimile. Era atata simplitate in el, dar totusi atat de frumos.
Au mers mai departe alergand sub privirile mele induiosate. Baiatul s-a oprit langa o florarie. Era atat de mic incat nici macar nu l-au obervat. Si-a scos manutele din manusi si a rupt o floare. S-a uitat in jur dupa fetita. I-a zambit, i-a dat floarea si a luat-o iar de mana.
De aceasta data, gestul lui m-a izbit. Atat de profund pentru mine, dar atat de mic si neinsemnat pentru ei. Doar se jucau. Doar se alergau.
Si-au zambit si au fugit mai departe.
Nu i-am mai urmarit.
Dar i-am tinut minte.
C.
cat de frumos!:)
RăspundețiȘtergere