vineri, 15 februarie 2013

Fantoma din radio

                                                             ~partea 2~




            Un ţârâit lung vestea pauza de masă. Kurt mă invitase să iau prânzul cu el, şi da normal că aceptasem.
            Ascultam muzică la căşti, la radio, aşa că nu am auzit când s-a pus lângă mine. Am tresărit atunci când m-a salutat. Am dat mai încet pentru al auzi şi pe el şi am început să butonez posturile de radio în căutarea unuia care să aibă muzică bună. Tot butonâd am dat peste unul la care nu aveam semnal aşa că pe fundal se auze un fâşâit, după care cineva tot îmi şoptea “ajutor”. Parcă mai auzisem ceva asemănător.
            -“Ajutor!. Tu trebuie să mă ajuti! Caută la subsol!”
            Am rămas împietrită. Ştiam unde îl mai auzisem. Era vocea acelei fetiţe mici din visul meu. Nu mă mai puteam mişca. Degetul îmi rămăsese blocat pe tasta care schimba postul, dar nu puteam să apăs pe el.
            -Rogue! Rogue!
            Ca şi în seara precedentă auzeam vocea cuiva strigandu-mă, dar acum eram confuza şi speriată, vocea aceea caldă se auze departe şi părea de neajuns, dar am încercat să mă concentrez pe ea. Atunci am simţit că cineva îmi scotea căştile din urechi. După ce nu am mai auzit vocea fetiţei, mi-am revenit.
            -S-a întamplat ceva Rogue? Eşti cam palidă.
            -Nimic de care să te îngrijorezi. Doar o melodie cam ciudată la radio. Am spus asta încercând să zâmbesc. Mă duc să-mi iau un suc, vrei şi tu unul?
            -Nu, mulţumesc.
            Spunând acestea, m-am îndreptat la ceea mai mare coadă de la cantină. Stând, mi-am amintit că eu îmi cumpărasem un suc şi nici măcar nu îl desfacusem. Speram ca Kurt să nu observe asta.

            Am ajuns acasă obosită. I-am povestit mamei ce zi groznică avusesem, dar nimic despre incidentul cu radioul. Nici eu nu eram sigură de ce se întâmplase. M-am schimbat în costumul de baie şi m-am hotărât să ies la o partidă de înot.
            Plaja din partea nostră e pustie, dar erau valuri foarte înalte, lucru care mă bucura. Sunt numai bune de surf. M-am întins cearceaful, m-am descalţat, mi-am pus căştile în urechi şi m-am întins pe cearceaf, bucurându-mă de ultimele raze de soare. Mi-a trecut prin minte să butonez iarăşi telefonul în căutarea acelui post de radio. Nu a durat mult. Am închis ochii şi am aşteptat. 
            -Trebuie să mă ajuti. Acel om este rau. M-a ucis, acolo unde locuieşti tu acuma.
            -Ce? Cine esti?
            -Rogue, te rog, esti ultima mea şansă.
            -De unde îmi ştii numele?
            -Mă cheamă Alice. Soţul actual al mamei este cel care m-a omorât. Rogue tu trebuie să mă ajuti. Dacă vrea să-i facă rău şi mamei şi Akirei?
            -Vrei să spui că tatăl Akirei este ucigaşul? Dar părintii ei au divorţat. Cred că ar trebui să fie în siguranţă.
            -Tatăl biologic o iubea foarte mult pe Akira şi pe sora ei geamănă, dar mama lor nu se mai întelegea bine cu el aşa că atunci când l-a găsit pe actualul tată au divorţat.
            Am rămas şocată. Nu ştiam că Akira avea o soră geamană. Şi dacă avea de ce nu o văzusem? Povestea asta era din ce în ce mai stranie.
            -Rogue!  Rogue! Nu îmi vine să cred că a adormit.
            Vocea aceea… Kurt. Treabuia să mă trezesc, dar cum aveam să fac asta? Spre surprinderea mea nu a fost greu. M-am gândit la Kurt, iar atunci cand mi-am deschis ochii acesta se afla lângă mine. M-am ridicat, iar el simţind că mă mişc s-a întors spre mine.
            -Ce bine că te-ai trezit. Nu vroiam să te duc în braţe acasă.  Chiar dacă le explicam parinţilor tăi poate nu mă credeau. A râs încetişor.
            -Pot să te întreb ceva? Întrebarea mea a fost adresată foarte încet şi cu jumătate de gură. Îmi era teamă că nu m-a auzit.
            -Desigur. Care e problema?
            O ultimă rază de soare îi făcea faţa rozalie ca unui trandafir şi îi dădea părului său negru reflexii roz. Arăta minunat. Mă gândeam că după ce îi voi spune de fantoma de la radio, mă va crede o nebună şi nu va mai vorbi cu mine.
            -Ştii cumva dacă fata vecinilor noştri mai are o soră?
Nu mi-a răspuns. Bănuisem că se putea întampla şi aşa.
            -Te referi la Akira?
            Am dat aprobator din cap.
            -Da, a avut o soră geamană, care a murit acum 3 ani. Dar de unde şti? Nu au vorbit nimănui despre asta şi în special nu nou-veniţilor.
            -Ştiu că pare ciudat şi că poate nu mă vei crede, dar o fantomă…. A vorbit cu mine… prin radio…
            -Şi vrei ca eu să cred asta?
            -Mă gândeam că poate nu mă vei crede… şi atunci o lacrimă mi-a curs pe obraz.
            -Rogue vorbeşti serios?
            Am dat din cap în semn că “da”. L-am rugat să-mi spună mai multe despre cele întamplate atunci,iar eu i-am împartăşit cele aflate.
            Se pare că Akira locuise în vechiul far, adică unde locuiesc eu acum, şi avusese o soră geamănă pe nume Kikio, care fusese, pentru un timp prietena lui Kurt. După spusele lui, cele două erau foarte diferite. În fine, acum 4 ani începuseră certurile în far. Se pare că părinţi lor nu se mai întelegeau deloc şi astfel au hotărât că este mai bine să divorţeze. Kikio voia să stea cu tatăl ei, în timp ce Akira voia cu mama. Procesul a decurs bine şi fetele au ajuns să stea cu cine voiseră. La scurt timp, asta nu e bine spus, căci înainte ca procesul să termine mama deja îşi găsise un nou iubit. Acestuia nu îi convenea deloc situaţia, şi voia ca şi mama, ca ei să aibă grijă de ambele fete. Se pare că într-o seară, în ultima seară pe care Kikio avea să o petreacă în casa ei natală, s-a întamplat incidentul. Kikio a fost găsită moartă în subsol. Locul crimei părea curat, iar poliţia nu a avut pe cine să suspecteze. Moartea ei a rămas nepedepsită. Şi straniu, cred că fantoma mea este Kikio, căci după ce i-am povestit lui Kurt cum arăta fata din vis, mi-a spus că exact la fel arăta şi ea.


N.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu